Poate nu intamplator l-am descoperit la inceput de primavara si chiar in aceasta luna pe Dumitru Bacu, poet, scriitor si publicist nascut de ziua indragostitilor 14 februarie 1925 in Macedonia. A scris in romana si aromana si este unul dintre poetii Exilului romanesc. Va las pe voi sa apreciati trairile si versurile sale!
Indoieli
Ioane,
s-ar prea putea sa fie iarasi primavara!
Noi nu vedem nimica
dar pe-afara,
poate sageata randunica.
Tu nu auzi?
Prin plopi si duzi
se cearta tot mai aprig cintezoi.
Departe-n zavoi si lunca
miroase a sudoare si munca.
In Mures
apa se zbate in maluri cu iures.
Padurea si-o fi deschis taraba cu smaralde...
Si noptile si amiezile
tu nu le simti parca mai calde?
Seara, la stingere,
In tine nu-ncepe nimica sa sangere?
In suflet nu-ti aprinde un dor?
Pe mine ma-ncearca un cantec zalud...
Sunt tanar Ioane
Si nu vreau sa mor in Aiud.
Dumitru Bacu
Mai multe despre inchisoarea Aiud, destinata intelectualilor si elitei romanesti puteti citi aici si aici.
.............................................................................................................................................................
plina de indoieli,
cu gandul la fapte trecute si cu speranta ca ele nu se vor mai repeta,