Lucrurile se derulau cam asa: daca o mamica incerca sa spuna ceva era imediat pusa la punct de "iubitorii de animale". In majoritatea cazurilor aveam 2 variante: fie incercam sa cautam un alt parculet, in care bineinteles episodul se repeta, fie in cele din urma ne obisnuiam cu excrementele si ne resemnam tacute. Mai rar ce-i drept, cineva nou venit, care nu cunostea obiceiul locului, se pornea intr-o discutie aprinsa sau cearta in toata regula, in care argumentele pro si contra erau aruncate cu o repeziciune uluitoare. Subiectul era mutat pe alte planuri si degenera in atacuri personale. Bineinteles, cainii isi faceau in continuare linistiti si netulburati, nevoile.
Ajunsa in Germania am descoperit cu surprindere ca pe strada, la colturile caselor, in tufe, in parcuri normale sau in cele pentru copii, cainii nu-si fac nevoile. Cu siguranta asemenea fapte s-au intamplat si poate ca se mai intampla, dar nu sunt regula, iar comunitatea a luat masuri: de la mic la mare, de la proprietar pana la autoritatea locala.
Si in Frankfurt sunt persoane cu caini pe strada, dar nu am vazut excremente, doar semne sau atentionari - ca cele din imagini. Sa fie civilizatie? Educatie? Bun simt? Sau lege?
O sa fiu acuzata, asemenea mamicilor care au incercat sa spuna ceva in Bucuresti, ca sunt o "neiubitoare de animale si un suflet rau!". Cei 7 ani de acasa ai mei, au fost petrecuti intr-o comunitate de oameni cu multe animale, unde am invatat ca fiecare animal isi are locul si rolul lui in gospodaria omului: vaca in grajd, porcul in cocina, gainile in cotet, cainele in sura sau cusca, etc, si ca noi nu traim izolati, ci inconjurati de animale, care depind de noi si pentru care suntem responsabili.
Ma opresc aici cu acest subiect ( poate o sa-l reiau intr-o alta postare) cu o concluzie ce-mi lasa un gust amar: se pare ca in alte tari, alte natii, comunitati, oameni au invatat si stiu sa traiasca cu animalele la oras, dar in acea zona din Bucuresti, nu...
 |
| Hier kein Hundeklo - aici nu-i WC pentru caini |
Ioana
lege si amenda usturatoare...nu poti sa calci un fir de iarba fara sa dai in ceva :(
RăspundețiȘtergereVai, ai deschis un subiect asa sensibil. M-am saturat pana peste cap sa fac slalom in drum spre gradi, slalom in parcare. Uneori nici nu poti urca in masina cu copiii pt ca fix la fiecare usa e cate un caca. Simt ca o iau razna pe tema asta si nici nu stiu ce si daca se poate face ceva. M-am saturat!
RăspundețiȘtergereEu cand aveam caine si apoi caine ing azda luam emreu o punguta. Ieseam in parcarea din spatele blocului, bineinteles nu exista niciun cos de gunoi, asa ca aduceam punguta in casa sa o arunc in galeata mea de gunoi. Oricat as iubi animalele nu inteleg de ce stapanii nu strang dupa ei, ce ar trebui mamicile sa faca? sa rastoarne pampersul in strada? Una peste alta mie mi se intorcea stomacul pe dos de fiecare data cand puneam mana (prin punga ce e drept) pe fecale. Imi ieseau ochii ca la melc de greata:)). In Iasi nu prea am vazut caini in aprcurile de copii - cred ca mamele sunt mai indarjite, sau proprietarii cainilor sunt in minoritate. La noi s-au pierdut multe in cei 25+25 ani...
RăspundețiȘtergereEste vorba de educatie, de mentalitate, de civilizatie, lege, toate la un loc si toate luate separat, Ioana.
RăspundețiȘtergereSunt iubitoare de animale si am un catelus. Acum locuiesc la curte, deci nu ma mai regasesc in "target" ca sa zic asa, dar pana nu demult locuiam in oras, la bloc si scoteam catelul la plimbare. Intotdeauna aveam la mine un saculet pentru a curata in urma lui. Asa se face, asa mi se pare corect, atat in parc cat si pe strada, nici mie, oricat de iubitoare de caini as fi, nu-mi place sa calc in rahati.
Cu toate acestea, nu-mi place nici cand toti "iubitorii de animale" sunt bagati in aceeasi oala, iar eu trebuie sa "platesc" pentru necivilizatia altora. De exemplu, in parcurile pariziene nu ai voie cu cainele, ceea ce mie personal nu mi se pare corect. Cu locurile de joaca pentru copii sunt de acord, la fel si cu faptul ca in locuri publice cainele, indiferent de talia lui, trebuie tinut in lesa, iar cei periculosi cu botnita. Dar sa nu am voie cu cainele deloc in parc mi se pare o aberatie.
Cred ca toate la un loc: educatie, civilizatie, bun simt si LEGE.
RăspundețiȘtergereUn articol interesant si bine documentat
RăspundețiȘtergereOamenii din pacate nu interpreteaza orasul ca o prelungire a casei lor. Din aceasta cauza sunt indiferenti fata de el si indiferenti fata de consecintele (ne)actiunilor lor.
RăspundețiȘtergereSincer, nu stiu exact ce a determinat aceasta nepasare, se pot invoca muuuulte motive. Efectele (ne)actiunii sunt complet negandite si aceasta stare de negandire mi se pare complet ilogica. E adevarat ca si aplicarea legii poate fi o solutie, dar o solutie izvorata din frica nu e decat un paliativ. Asa cred.
O seara cu ganduri senine, Ioana!