Poveste de Romania

sanzaiene

       Aurica a ajuns la maslu dminica dupamasa pentru ca a auzit ca azi Parintele D. coboara de la munte si vine la slujba aici, la fosta lui manastire. Tocmai ce a iesit din spital, dar a venit peste 20 km pe jos sa-l cheme  la ei acasa, sa faca o sfestanie si sa-l vada pe barbatul ei Vasile, ca e beteag de picior. Aveam sa aflu ca e o femeie necajita, ce locuieste intr-o afumatoare cu sotul ei, pentru ca socrii la care sta i-au pedepsit pe amandoi pentru ca s-au cununat in biserica acum 7 ani... 

        La intoarcere  Parintele, despre care-mi maruriseste tainic ca "e bun ca fratele meu mai mare Dorel - ca ala tare mult m-o iubit" sta in fata pe scaunul din dreapta, iar ea langa mine pe bancheta din spate a masinii... Ei vorbesc, discuta, eu ascult:  totul imi pare ireal,  surprinzator. Ma uit cand la unul, cand la altul... ascult, si iar ma minunez...

 La un moment dat Aurica pune mana pe telefon: Vasile, hai la drum ca vine Parintele sa te vada.N-are timp de stat.
 Nu trec 5 minute si ajungem in viteza intr-o statie de autobuz dintr-un sat in care nu se vedea nici tipenie de om din cauza arsitei. Il vad pe Vasile in fuga cum sare paraul si-ntr-o clipita ajunge langa masina, asa mare, cu burta, si nici n-apuca sa se dea bine jos Parintele ca e luat pe sus de Vasile : Parinte ai venit sa ma vezi!...Bucurie, bucurie... eu in masina ma minunez, ma uit la oamenii astia simpli si la bucuria lor care a cuprins tot locul ala, toata dupamasa aia fierbinte... 

Aurica primeste o binecuvantare

Sa aveti o zi minunata! cu mult drag,
Ioana