Translate

duminică, 7 octombrie 2018

Strigat

Vino la vot! Crede in democratie si voteaza indiferent de optiunea ta!

Femei, iesiti la vot! Ati luptat pentru dreptul asta in miscarile de emancipare a femeilor de la sfarsitul secolul 19 si inceputul secolului 20.

Mamelor unde sunteti?



"Gânduri răzlețe:

Mai sunt câteva ore în care puteți vota pentru ca măcar familia să nu fie ideologizată, după ce am pierdut școala și media.
Dacă acest referendum este validat, copiii voștri mici (al meu are deja 19 ani, nu mă mai tem) vor scăpa, poate, preț de un deceniu, de îndoctrinarea sexomarxistă. Dacă nu va avea cvorum, de luni va porni tăvălugul.
***
Un gând frățesc către toți concetățenii homosexuali, printre care și mulți cunoscuți, colegi, prieteni sau foști tovarăși de bătălii politice: suntem cu toții oameni și cetățeni ai acestei țări, nu vă urăște nimeni, așa cum vi s-a repetat.
Vă îndemn pe toți cei care veți fi votat DA la referendum să îi îmbrățișați pe frații noștri cu alte preferințe sexuale cu dragoste creștinească și să le explicați că nu avem nimic cu ei, dar că instituția căsătoriei privește strict un bărbat și o femeie care pot (măcar teoretic) să aibă copii ÎMPREUNĂ.
Am înțeles în această lună că trebuie gândite inițiative legislative care să nuanțeze dreptul de succesiune pentru persoanele de același sex care aleg să trăiască împreună. De asemenea, trebuie concepute documente notariale simple și cuprinzătoare, prin care aceștia să poată fi solidari așa cum își doresc, în fața legii, la spital sau în alte circumstanțe.
Cu toate acestea, nu cred în parteneriatul civil. El ar relativiza căsătoria bărbatului și femeii care aleg să fondeze o familie, să perpetueze viața și să-și crească copiii. Dacă s-ar institui parteneriatul civil pentru persoane gay, ar fi discriminatoriu să-l interzicem celor straight, și atunci am avea două tipuri de căsătorie, deci primul și-ar pierde sensul.
***
Le mai spun ceva prietenilor gay: aveți grijă să nu fiți anexați și folosiți ideologic, ca vârf de lance împotriva libertății de credință și expresie a creștinilor sau a altora. Noi, creștinii, vă privim ca persoane unice și demne. Noi nu vă reducem la opțiunea sexuală, fiindcă pentru noi sexul nu este o obsesie, ca pentru ideologii sexomarxiști; aceștia, însă, vă instrumentalizează ca grup și vă reduc la o etichetă ideologizată, ceea ce vă afectează demnitatea, întrucât nu sunteți priviți ca indivizi, ci ca masă de manevră. Sub pretext că vă apără drepturile, ideologii stângiști urmăresc de fapt să limiteze libertatea de credință și conștiință a altora. Vă folosesc, așa cum s-au folosit bolșevicii de muncitori, pentru a-i disloca pe cei care îi încurcau în adevăratul lor proiect: cucerirea puterii cu orice preț.
***
Sper că s-a demontat minciuna că acest referendum e al PSD. PSD se mobilizează doar pentru accesul la banul public.
A fost un referendum cetățenesc, demonizat profesionist de elite bine antrenate în terorism intelectual (și plătite pentru asta) și nesprijinit în mod real de partidele politice (și nici chiar de Biserici prea mult, din câte pot observa).
***
Poate că, măcar după acest referendum, BOR va înceta să mai investească în ziduri și în relația cu PSD, și se va ocupa să zidească creștinismul în oameni și să sprijine societatea civilă creștină, nu partide cleptocrate.
Dacă nu, în 10 ani bisericile pe care s-au ostenit să le ridice vor fi goale, iar în 20 de ani vor deveni discoteci (că pentru muzee sunt prea urâte).
***
Mă bucur că va înceta minciuna "majorității creștine" din România (folosită ca sperietoare de neototalitari și ca autoamăgire de către Biserici). Până la sfârșitul zilei, ne vom fi făcut recensământul, împreună cu frații greco-catolici, romano-catolici și evanghelici, și măcar știm câți mai luăm valorile creștine în serios, asumându-ne riscul mărturisirii și neajunsul de a deveni obiectul urii și disprețului "toleranților" de profesie.
***
În fine, nu am tras încă concluziile. Mai e timp. Mergeți și votați, sau faceți cum vă îndeamnă conștiința! Eu mi-am făcut datoria față de propria conștiință, cu toate riscurile marginalizării și stigmatizării.
Aceasta e credința mea, altceva nu pot să spun. Am vorbit și mi-am eliberat sufletul." Adrian Papahagi

vineri, 24 august 2018

Un invitat surpriza


       Zilele astea am primit pe adresa de email un articol interesant de la cineva care a fost  pe 10 august in Piata. Dar cel mai bine va las pe voi sa cititi:

#ceascacafea #jurnalcuflori #blog


"Ziua in care am fost actori figuranti in propria noastra drama


Pe 10 august 2018, m-am trezit, am muncit, am pranzit, am vorbit cu cativa prieteni, am citit stirile si am decis sa iesim in piata. Inspirata de crepusculul splendid al unei zile de vara m-am gandit sa imbrac o ie. Cand m-a auzit sotul meu a zambit trist si mi-a zis ca mai bine m-as incalta cu o pereche de adidasi, pentru ca in mod cert nu vom dansa hora unirii. Si avea dreptate. Nici in prima zi de protest din februarie nu fusese chiar liniste si pace. Imi amintesc ca si atunci huliganii aruncasera cu petarde in jardarmi, li se raspunsese cu ceva gaze lacrimogene (izolat) si noi o luaseram la pas rapid pe Lascar Catargiu spre Romana.

Dar acum isi anuntasera prezenta in piata romanii nostri din strainatate veniti cu dor de tara si de port, inspirati de dorinta de mai bine pentru ai lor, o motivatie suficienta pentru ca impreuna sa tragem un semnal de alarma asupra situatiei tensionate si alunecoase, care persista in Romania inca din noaptea alba de februarie a OUG 13.

Am multi prieteni plecati prin toate colturile lumii. Stiu povestile lor si mi-e clar ca una dintre dorintele lor launtrice e ca la un moment dat sa se intoarca la radacini si sa rodeasca. Si ce rod poate fi mai bun decat cel dintr-o samanta rezistenta, bine germinata, libera? Multi au plecat manati de dorinta de a se autodefini, de a evolua, de a se perfectiona, de a construi ceva, dar sunt convinsa ca majoritatea a plecat din motive mult mai pragmatice, precum lipsa locurilor de munca si a resurselor financiare.

Ii admir pe acesti romani curajosi de pretutindeni, inadaptabili la situaţia politică şi economică actuală, care nu s-au adapat din izvorul de favoruri şi pricopseli personale pentru cei aleşi, care au suferit traume ale dislocarii culturale, care au reusit sa isi rescrie vietile pe coala alba si pe care deseori ii copleseste dorul de familie, de neam, de tara.  

Am plecat spre piata cu gandul ca voi povesti cu acesti oameni despre modele de societati si actiuni civice care sa creasca calitatea vietii, despre tot ce e bun acolo si s-ar putea replica si aici. Pe Calea Victoriei intalneam grupuri de oameni, multi cu copii, cu masti medicale pe fata, care se indepartau de piata, de unde am dedus ca avusesera loc interventii ale jandarmilor. Cu cat ne apropiam simtem mirosul intepator de gaze lacrimogene, dar cel mai trist era ca intalneam din ce in ce mai multe gasti de suporteri recalcitranti care injurau si erau foarte agresivi.

Atunci am inteles ca totul degenerase si ca pericolul ca oricare dintre noi sa fie lovit aleator, nejustificat, era foarte mare. Asta si din cauza ca mulţi jandarmi s-au dezechilibrat emoţional si au actionat irational. Inregistrarile dialogurilor foarte agresive dintre ei dovedesc ca nu prea mai erau in controlul propriilor emotii si actiuni. Imi place sa cred, sa sper, ca nu toti jandarmii sunt niste badarani care isi vorbesc si se comporta asa. Probabil mai sunt si jandarmi care isi iau in serios profesia si care actioneaza responsabil si asumat, doar ca multi dintre cei din piata nu erau din aceasta categorie. Pseudojandarmii din piata pareau manati de niste instincte trezite de un puternic complex de inferioritate.

Probabil acestora li s-a spus la instructie ca vin outsiderii aia lasi care si-au tradat patria si au ales sa se imbogateasca slugarind la strainii care ne fura tara, care vin o luna pe an in tara si cheltuie cat salariul pe un an al unui jandarm, care conduc masini scumpe din care nu arunca cu pet-uri pe autostrada, care stiu sensul cuvantului civilizat, care au pretentia de a spune ce gandesc si de fi ascultati. Cum sa nu se simta in pericol un astfel de pseudojandarm, care se autolimiteaza la a asculta ordinele unor personaje sinistre de la care primeste bani sau favoruri, pe care il roade lesa "bossului" si care nu stie decat sa loveasca? Contextul influenteaza destinul, si mi-e clar ca acesti pseudojandarmi nu au avut tocmai un context favorabil unei dezvoltari normale, dar cel mai trist este ca cei care ar fi putut schimba contextul pentru ei nu au facuto pentru ca li s-a parut favorabil asa. Ii trateaza ca pe niste caini de lupta, infometandu-i si dandu-le drumul in ring sa sfasie cu bestialitate oameni nevinovati. Incerc sa inteleg mecanismele chimice ale creierului lor. Exista oare o incentivare imediata a creierului lor cand lovesc, cand se manjesc de sange, ca atunci cand mananci cicolata? Cum e oare posibil ca o fiinta umana din anul 2018 sa aiba asemnea deviatii de comportament si culmea sa se preocupe de paza si ordinea unei natiuni intregi? 

Daca fiecare pseudojandarm s-ar intalni intrun alt cadru cu omul/oamenii pe care l-a/i-a lovit, probabil ar intelege ca exista si alte exemple de urmat, decat cel al stapanului care se foloseste de el in propriul interes. Traim o criza a modelelor pozitive, insa romanii intorsi in tara pentru acest eveniment sunt caramizi importante in constructia de valori inalte a acestui neam.

Putem fi  de acord ca suntem cu totii responsabili de soarta acestei tari. Daca suntem de acord asupra acestei situatii inseamna ca avem puterea de a colabora. Este usor sa convenim asupra unui obiectiv, de exemplu de a avea un sistem de educatie mai bun si o democratie mai puternica, chiar daca nu suntem de acord cu privire la modul de a ajunge acolo.

Pentru ca da, exista inca oameni in aceasta tara dezbinata care isi doresc cu adevarat sa colaboreze pentru un viitor comun mai bun. Opozitia nu se uneste pentru a oferi o alternativa reala, actualul Guvern lupta pe viata si pe moarte pentru a supravietui pe termen scurt, iar societatea civila incearca sa capete o voce cat mai putin distorsionata care sa fie auzita in toate cele 4 zari. Inca rezistam, dar dupa rezistenta va veni vremea colaborarii cu inamicul, de care nu ne place, nu avem incredere in el, nu face aceleasi alegeri, nu are aceeasi educatie. Va veni vremea reconcilierii nationale. Si atunci ce vom face?

#floare #jurnalcuflori



Cum se poate rezolva acest dezacord? In mod cert, nu cu violenta. Conversatia, ascultarea profunda si folosirea conversatiilor de tip "toate partile implicate" sunt vehiculele pentru o comunicare eficienta si atingerea de obiective. Dialogul respectuos si angajamentul rezolvarii problemelor intrun mod colaborativ si incluziv pot constitui calea catre reconcilierea nationala, de care avem atat de mare nevoie in aceste momente istorice.

Trecutul romanilor este unul dramatic, contorsionat, aproape dezgustător si dureros, dar cred ca acum mai mult ca oricand, noi toti, protestatari, jandarmi, pseudojandarmi,  tineri, batrani, romani din tara si din afara, avem in noi forta de schimbare in mai bine a noastra individual si mai apoi a intregii societati in care traim.  
 Makrinitsa  "


vineri, 20 iulie 2018

Flavian

#flavian #romanbun


            Doua recomandari in aceiasi zi...  Doua persoane care nu se cunosteau... Coincidenta?
Clar trebuia sa gasesc si sa citesc romanul Flavian de Pr. Alexandru  Torik.


 Noroc ca azi a fost Sarbatoare pentru ca pur si simplu nu l-am mai lasat din mana, iar acum am sarit direct in fata calculatorului sa va spun si voua despre el.



"Daca esti suparat si nu te rogi, sa nu te duci in padure! De fapt, sa nu incepi nimic intr-o astfel de stare."


Flavian e frumos, captivant, explicativ. Imi pare clar o poveste foarte reala si obisnuita a zilelor noastre si  in acelasi timp e ireal. E vazut si nevazut. E despre toate si Tot. E despre iubirea mai tare ca moartea si nu se poate sa nu-ti scape o lacrima, macar la sfarsitul romanului!

Am spus deja prea multe. Va las sa-l cititi si sa-l comentati mai jos!

Entuziasmata ca a gasit si citit un roman fain,
Ioana

joi, 7 iunie 2018

Drumul spre succes



#bujori #bujorialbi #scauncuflori #succes

Zilele astea am descoperit melodia de mai jos. Si trebuie sa recunosc ca-mi place si vocea lui Andrei Plesu, pe care insa nu l-am recunoscut din prima.




E o meditatie buna pe ziua de azi, legata de ceea ce e pentru mine succesul, ca femeie. Poate ca noi mamele, cu copiii mai micuti, incepem sa ne punem intrebarea asta, dupa ce iesim din tavalugul botezului...
......................................................................................................................................................

De multe ori simt totul ca mersul pe sarma, o echilibristica fara umbrela intre ceea ce  astepta societatea de la o femeie si valorile mele.

Voi ce parere aveti? Ce inseamna succesul pentru o femeie? Pentru o mama? Pentru o sotie?

pe ganduri,
Ioana

duminică, 3 iunie 2018

Bucurie de la Savatie


"Cred ca ceea ce face ca un lucru sa fie important este bucuria." Savatie Bastovoi


Parintele Savatie 

 Sunt momente care-ti par imposibile in viata. Daca cineva mi-ar fi spus atunci cand am primit cartea de la Claudia, ca peste cativa ani il voi cunoaste pe P Savatie, nu in Romania, ci in Germania as fi zis ca glumeste. Dar azi l-am intalnit la conferinta tinuta in Frankfurt!

citind o intrebare de pe un bilet

 Sunt inca coplesita, la fel ca si dragele mele prietene care au participat si mi-au trimis un mesaj simplu si fara ca ele sa stie una de alta: 'A fost frumos!'


liturghisind
L-am vazut slujind sfanta Liturghie cu mare grija si delicatete, ca si cum se afla in fata a ceva maret. Cu voce calma si adunata, fara graba...  in arca lui Noe, asa cum a definit-o  mai tarziu.

flori de camp culese de pe malul Mainului

 "Este atata frumusete in tot ce exista, incat nu ajung zilele omului pentru a se bucura de ea."

la plecare

"Pastrati-va in frumusete, ca sa fiti mai aproape de Dumnezeu.
  Paziti-va bucuria - e ceea ce face viata importanta!"

cu admiratie,
Ioana

P.s. Tanti Aneta, "prescurareasa" a primit florile de la Parintele Savatie. Sa va povestesc de bucuria ei?!



..........................................................................................................................................................
Toate citatele sunt luate din Cartea despre femei.
Comentariile anonime si nesemnate nu se vor publica.

luni, 22 ianuarie 2018

Mesaj pe-o dalie



Nu te simtii niciodata singur, aminteste-ti ca eu intotdeauna te ingrijesc...


                                                   O, viata zilnica nu e  asa de simpla , dar


Oriunde ai fi, aminteste-ti ca eu sunt acolo cu tine...




inspirata de melodia I will be there - Katie Melua si de daliile crescute vara trecuta pe terasa,
Ioana :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...