In urma cu o luna plecam in Romania pentru doua evenimente fericite, stabilite si planuite cu ceva timp in urma: botezul finutei noastre Natalia Maria si cununia civila a verisoarei sotului meu, Anca. Dar viata e plina de neprevazut...
Am trecut de la bucurie: un botez si un hram la manastirea Afteia - Cioara, la tristete peste o saptamana, odata cu prima internare intr- un spital in orasul meu natal, exact in clipa in care eram asteptata la un gratar de persoane dragi; pentru ca apoi, peste doar cateva zile, sa trec de la bucuria si febra pregatirilor din ziua nuntii la tristete, printr-un scurt telefon ca bunicul meu s-a mutat din aceasta lume. Incheierea acestei memorabile vacante o facea prin mesaj cea mai buna prietena, in ziua intoarcerii in Germania, ca a pierdut sarcina cu bebelusi in saptamana 20...
Vad acum clar, ca macii rosii in lanul de spice, fragilitatea noastra si zadarnicia planurilor omenesti...
Slava tie Doamne pentru toate!