Ieri, amiaza. Mergeam cu atentie prin centrul Frankfurtului, in zona Hauptwache. Intotdeauna aici e multa lume si pentru ca ma grabeam aveam senzatia ca simturile imi sunt mult mai ascutite. In fata mea la 100 de metri un excavator impingea pe trotuar niste moloz dinspre magazine spre strada. In apropierea lui un nevazator cu un bat lovea asfaltul, cu miscari tepene, puternice, pasind inainte. Pentru o clipa, mi-a fost frica ca o sa se apropie prea tare si o sa fie lovit. Zgomotul era asurzitor, omul imi parea rosu si crispat, miscarile lui, pline de panica. Multimea se uita la el. Se putea intampla orice!
Si atunci am vazut cum o mama cu un copil mic l-a prins de mana si au trecut impreuna teferi si nevatamati. A fost uimitor! Un mic incident nesemnificativ pentru cei din jur, dar care pe mine m-a impresionat de doua ori: o data pentru ca omul asta imi parea asa de curajos; fara vedere merea pe strada, la o ora de varf, traia prezentul cand altii n-au chef nici sa iasa din casa si doi, pentru ca asa din senin, cand tensiunea era maxima, cineva trecea pe acolo si a fost dispus sa-l ajute si a primit ajutor... as fi zis ca cineva, acolo sus, ii purta de grija...
Recunosc, m-am intrebat si eu instantaneu: oare de cate ori am fost la randul meu purtata de brate fara sa-mi dau seama?
"Daca traiesti prezentul, repari tecutul si cuceresti viitorul." P. Arsenie Papacioc
Va doresc un weekend minunat,
cu mare drag,
Ioana
Multumesc
Ana pentru motivare si gazduire. :)
Mai multe flori gasiti astazi la
Helga.
Mehr Freitagsblumen zeigt uns heute Helga
