Există locuri binecuvântate cu oameni binecuvântați. Locuri in care e greu de ajuns, dar care apoi ți se arată minunate.
Timpul parcă stă in loc, lumina cade diferit si totul in jur are altă culoare.
E ca si cum cei care au trecut si s-au nevoit pe aici, au lăsat in urma lor ceva nefiresc de frumos.
Azi am vorbit pentru prima data cu un parinte ce viețuieste aici... Nu-i stiu numele, o sa incerc sa-l aflu. Am primit 3 cuvinte, intr-o ordine anume. Scriu aici să nu uit peste ani! Mi-a amintit de bunicul meu, nu stiu de ce … Mânca niste vișine in curte si era constant intrerupt de noi, cei care veneam la el… cat sacrificiu, câtă dragoste…
Pe aici au fost sfinții - peste 2 zile o sa fie canonizata mama sfântului parinte Dometie - sf. Filotimia.
Cat de frumoasă e Transilvania mea si plină de sfinți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu