Vroiam sa scriu despre o poveste de dragoste impresionanta si o vindecare miraculoasa, dar evenimentele m-au pus in fata unui fapt implinit...
In fata mortii nu-mi ramane decat tacerea...amintirile frumoase din liceu si ultima noastra intalnire dupa multi ani. Ramona era fericita! Casatorita, frumoasa, cu parul lung pana la brau, negru. Contabila. Radea! Asa o stiam si eu, mereu zambind. Cancer. Spital. Ea are 33 ani...Ultima sansa. Operatie. Complicatii...
............................................................................................................................................................
In fata mortii ma gandesc la viata... la cat de fragili suntem... la ceea ce e important... la timp...
In fata mortii realizez ca nu poti sa fii decat sincer cu tine insuti... sa te vezi exact asa cum esti...
................................................................................................................................................................
Ma gandesc la sotul ei, care a luptat pana in ultima clipa sa o salveze, cum a strans bani sa o duca la Viena sa o opereze, la durerea lui, la intrebarile care-l framanta in legatura cu actul si sistemul medical din Romania... Poate e razvratit pe lume, pe Dumnezeu, pe tot! Si cine n-ar fi?!
................................................................................................................................................................
Eu cred in Hristos, in inviere! Draga prietena, daca si tu crezi la fel, cu siguranta ne vom revedea!
Dumnezeu sa o odihneasca!
In fata mortii nu-mi ramane decat tacerea...amintirile frumoase din liceu si ultima noastra intalnire dupa multi ani. Ramona era fericita! Casatorita, frumoasa, cu parul lung pana la brau, negru. Contabila. Radea! Asa o stiam si eu, mereu zambind. Cancer. Spital. Ea are 33 ani...Ultima sansa. Operatie. Complicatii...
............................................................................................................................................................
In fata mortii ma gandesc la viata... la cat de fragili suntem... la ceea ce e important... la timp...
In fata mortii realizez ca nu poti sa fii decat sincer cu tine insuti... sa te vezi exact asa cum esti...
................................................................................................................................................................
Ma gandesc la sotul ei, care a luptat pana in ultima clipa sa o salveze, cum a strans bani sa o duca la Viena sa o opereze, la durerea lui, la intrebarile care-l framanta in legatura cu actul si sistemul medical din Romania... Poate e razvratit pe lume, pe Dumnezeu, pe tot! Si cine n-ar fi?!
................................................................................................................................................................
Eu cred in Hristos, in inviere! Draga prietena, daca si tu crezi la fel, cu siguranta ne vom revedea!
Dumnezeu sa o odihneasca!
