Subiectul cainilor care-si faceau nevoile in parcurile dintre blocuri, special amenajate de primarie cu mocheta, nisip si topogane pentru copii, a fost unul sensibil si dureros pentru mine in Bucuresti. Locuiam intr-o zona considerata buna din sectorul 4, Mircea Voda, aproape de Biblioteca Nationala a Romaniei si Ministerul Fondurilor Europene si Finante, dar in parculetele pentru copii aveai toata sansa sa gasesti cate un cacat de caine! (pardon mon francaise) . De cainii fara botnite sau lesa, nu mai vorbesc.
Lucrurile se derulau cam asa: daca o mamica incerca sa spuna ceva era imediat pusa la punct de "iubitorii de animale". In majoritatea cazurilor aveam 2 variante: fie incercam sa cautam un alt parculet, in care bineinteles episodul se repeta, fie in cele din urma ne obisnuiam cu excrementele si ne resemnam tacute. Mai rar ce-i drept, cineva nou venit, care nu cunostea obiceiul locului, se pornea intr-o discutie aprinsa sau cearta in toata regula, in care argumentele pro si contra erau aruncate cu o repeziciune uluitoare. Subiectul era mutat pe alte planuri si degenera in atacuri personale. Bineinteles, cainii isi faceau in continuare linistiti si netulburati, nevoile.
Ajunsa in Germania am descoperit cu surprindere ca pe strada, la colturile caselor, in tufe, in parcuri normale sau in cele pentru copii, cainii nu-si fac nevoile. Cu siguranta asemenea fapte s-au intamplat si poate ca se mai intampla, dar nu sunt regula, iar
comunitatea a luat masuri: de la mic la mare, de la proprietar pana la autoritatea locala.
Si in Frankfurt sunt persoane cu caini pe strada, dar nu am vazut excremente, doar semne sau atentionari - ca cele din imagini. Sa fie
civilizatie? Educatie? Bun simt? Sau
lege?
O sa fiu acuzata, asemenea mamicilor care au incercat sa spuna ceva in Bucuresti, ca sunt o "neiubitoare de animale si un suflet rau!". Cei 7 ani de acasa ai mei, au fost petrecuti intr-o comunitate de oameni cu multe animale, unde am invatat ca
fiecare animal isi are locul si rolul lui in gospodaria omului: vaca in grajd, porcul in cocina, gainile in cotet, cainele in sura sau cusca, etc, si ca
noi nu traim izolati, ci inconjurati de animale, care depind de noi si pentru care suntem responsabili.
Ma opresc aici cu acest subiect ( poate o sa-l reiau intr-o alta postare) cu o concluzie ce-mi lasa un gust amar: se pare ca in alte tari, alte natii, comunitati, oameni au invatat si stiu sa traiasca cu animalele la oras, dar in acea zona din Bucuresti, nu...
 |
| Hier kein Hundeklo - aici nu-i WC pentru caini |
Va indemn sa-mi spuneti si voi parerea sau experienta voastra legata de acest subiect! Astept cu nerabdare comentariile voastre si daca aveti articole pe aceasta tema va rog sa-mi lasati linkul mai jos!
Ioana
