Un invitat surpriza

       Zilele astea am primit pe adresa de email un articol interesant de la cineva care a fost  pe 10 august in Piata. Dar cel mai bine va las pe voi sa cititi:

"Ziua in care am fost actori figuranti in propria noastra drama

Pe 10 august 2018, m-am trezit, am muncit, am pranzit, am vorbit cu cativa prieteni, am citit stirile si am decis sa iesim in piata. Inspirata de crepusculul splendid al unei zile de vara m-am gandit sa imbrac o ie. Cand m-a auzit sotul meu a zambit trist si mi-a zis ca mai bine m-as incalta cu o pereche de adidasi, pentru ca in mod cert nu vom dansa hora unirii. Si avea dreptate. Nici in prima zi de protest din februarie nu fusese chiar liniste si pace. Imi amintesc ca si atunci huliganii aruncasera cu petarde in jardarmi, li se raspunsese cu ceva gaze lacrimogene (izolat) si noi o luaseram la pas rapid pe Lascar Catargiu spre Romana.

Dar acum isi anuntasera prezenta in piata romanii nostri din strainatate veniti cu dor de tara si de port, inspirati de dorinta de mai bine pentru ai lor, o motivatie suficienta pentru ca impreuna sa tragem un semnal de alarma asupra situatiei tensionate si alunecoase, care persista in Romania inca din noaptea alba de februarie a OUG 13.

Am multi prieteni plecati prin toate colturile lumii. Stiu povestile lor si mi-e clar ca una dintre dorintele lor launtrice e ca la un moment dat sa se intoarca la radacini si sa rodeasca. Si ce rod poate fi mai bun decat cel dintr-o samanta rezistenta, bine germinata, libera? Multi au plecat manati de dorinta de a se autodefini, de a evolua, de a se perfectiona, de a construi ceva, dar sunt convinsa ca majoritatea a plecat din motive mult mai pragmatice, precum lipsa locurilor de munca si a resurselor financiare.

Ii admir pe acesti romani curajosi de pretutindeni, inadaptabili la situaţia politică şi economică actuală, care nu s-au adapat din izvorul de favoruri şi pricopseli personale pentru cei aleşi, care au suferit traume ale dislocarii culturale, care au reusit sa isi rescrie vietile pe coala alba si pe care deseori ii copleseste dorul de familie, de neam, de tara.  

Am plecat spre piata cu gandul ca voi povesti cu acesti oameni despre modele de societati si actiuni civice care sa creasca calitatea vietii, despre tot ce e bun acolo si s-ar putea replica si aici. Pe Calea Victoriei intalneam grupuri de oameni, multi cu copii, cu masti medicale pe fata, care se indepartau de piata, de unde am dedus ca avusesera loc interventii ale jandarmilor. Cu cat ne apropiam simtem mirosul intepator de gaze lacrimogene, dar cel mai trist era ca intalneam din ce in ce mai multe gasti de suporteri recalcitranti care injurau si erau foarte agresivi.

Atunci am inteles ca totul degenerase si ca pericolul ca oricare dintre noi sa fie lovit aleator, nejustificat, era foarte mare. Asta si din cauza ca mulţi jandarmi s-au dezechilibrat emoţional si au actionat irational. Inregistrarile dialogurilor foarte agresive dintre ei dovedesc ca nu prea mai erau in controlul propriilor emotii si actiuni. Imi place sa cred, sa sper, ca nu toti jandarmii sunt niste badarani care isi vorbesc si se comporta asa. Probabil mai sunt si jandarmi care isi iau in serios profesia si care actioneaza responsabil si asumat, doar ca multi dintre cei din piata nu erau din aceasta categorie. Pseudojandarmii din piata pareau manati de niste instincte trezite de un puternic complex de inferioritate.

Probabil acestora li s-a spus la instructie ca vin outsiderii aia lasi care si-au tradat patria si au ales sa se imbogateasca slugarind la strainii care ne fura tara, care vin o luna pe an in tara si cheltuie cat salariul pe un an al unui jandarm, care conduc masini scumpe din care nu arunca cu pet-uri pe autostrada, care stiu sensul cuvantului civilizat, care au pretentia de a spune ce gandesc si de fi ascultati. Cum sa nu se simta in pericol un astfel de pseudojandarm, care se autolimiteaza la a asculta ordinele unor personaje sinistre de la care primeste bani sau favoruri, pe care il roade lesa "bossului" si care nu stie decat sa loveasca? Contextul influenteaza destinul, si mi-e clar ca acesti pseudojandarmi nu au avut tocmai un context favorabil unei dezvoltari normale, dar cel mai trist este ca cei care ar fi putut schimba contextul pentru ei nu au facuto pentru ca li s-a parut favorabil asa. Ii trateaza ca pe niste caini de lupta, infometandu-i si dandu-le drumul in ring sa sfasie cu bestialitate oameni nevinovati. Incerc sa inteleg mecanismele chimice ale creierului lor. Exista oare o incentivare imediata a creierului lor cand lovesc, cand se manjesc de sange, ca atunci cand mananci cicolata? Cum e oare posibil ca o fiinta umana din anul 2018 sa aiba asemnea deviatii de comportament si culmea sa se preocupe de paza si ordinea unei natiuni intregi? 

Daca fiecare pseudojandarm s-ar intalni intrun alt cadru cu omul/oamenii pe care l-a/i-a lovit, probabil ar intelege ca exista si alte exemple de urmat, decat cel al stapanului care se foloseste de el in propriul interes. Traim o criza a modelelor pozitive, insa romanii intorsi in tara pentru acest eveniment sunt caramizi importante in constructia de valori inalte a acestui neam.

Putem fi  de acord ca suntem cu totii responsabili de soarta acestei tari. Daca suntem de acord asupra acestei situatii inseamna ca avem puterea de a colabora. Este usor sa convenim asupra unui obiectiv, de exemplu de a avea un sistem de educatie mai bun si o democratie mai puternica, chiar daca nu suntem de acord cu privire la modul de a ajunge acolo.

Pentru ca da, exista inca oameni in aceasta tara dezbinata care isi doresc cu adevarat sa colaboreze pentru un viitor comun mai bun. Opozitia nu se uneste pentru a oferi o alternativa reala, actualul Guvern lupta pe viata si pe moarte pentru a supravietui pe termen scurt, iar societatea civila incearca sa capete o voce cat mai putin distorsionata care sa fie auzita in toate cele 4 zari. Inca rezistam, dar dupa rezistenta va veni vremea colaborarii cu inamicul, de care nu ne place, nu avem incredere in el, nu face aceleasi alegeri, nu are aceeasi educatie. Va veni vremea reconcilierii nationale. Si atunci ce vom face?

Cum se poate rezolva acest dezacord? In mod cert, nu cu violenta. Conversatia, ascultarea profunda si folosirea conversatiilor de tip "toate partile implicate" sunt vehiculele pentru o comunicare eficienta si atingerea de obiective. Dialogul respectuos si angajamentul rezolvarii problemelor intrun mod colaborativ si incluziv pot constitui calea catre reconcilierea nationala, de care avem atat de mare nevoie in aceste momente istorice.

Trecutul romanilor este unul dramatic, contorsionat, aproape dezgustător si dureros, dar cred ca acum mai mult ca oricand, noi toti, protestatari, jandarmi, pseudojandarmi,  tineri, batrani, romani din tara si din afara, avem in noi forta de schimbare in mai bine a noastra individual si mai apoi a intregii societati in care traim.  

 Makrinitsa  "